Limba, domne, limba!

...Pentru tot românul din tine! ;) Cum visa George Pruteanu, odihnească-se în pace.

Introducere în Snowboarding

[poză full view]

Snowboarding-ul este unul dintre cele mai tinere sporturi de iarnă care se desfăşoară pe zăpadă. Echipamentul de snowboard constă în: o placă, legături şi clăpari. Dezvoltarea sa a fost inspirată de surfing şi skateboarding, iar sportul împarte asemănări superficiale cu schiatul. A fost creat în Statele Unite în anii 1960 şi 1970, iar in 1998 a devenit Sport Olimpic de Iarnă.

Prima placă modernă a fost Snurfer-ul (o combinaţie între “snow” şi “surfer”), iniţial creat de Sherman Poppen pentru fiica sa în 1965 în Muskegon, Michigan. Snurfer-ul a fost dezvoltat ca jucărie în anul următor. În principiu era un skateboard fără roţi, controlat de o sfoară pe care o ţineai în mână şi nu avea legături, dar era construit astfel încât încălţămintele puteau adera. În timpul anilor 1970 şi 1980 când snowboarding-ul devenea faimos, pionierii Dimitrije Milovich, Jake Burton Carpenter (fondatorul Burton Snowboards), Tom Sims (fondatorul Sims Snowboards) şi Mike Olson (fondatorul Mervin Manufacturing) au adus noi design-uri pentru plăci şi mecanisme care au devenit cu încetul plăcile şi echipamentul pe care le avem astăzi.

În 1979 a avut loc primul Campionat Mondial de Snurfing în Michigan. Jake Burton Carpenter a venit din Vermont pentru a concura cu un snowboard după design-ul său propriu. Au existat proteste din partea concurenţilor vis-à-vis de participarea lui Jake pe o placă non-snurfer, însă Paul Graves, cel mai bun snurfer din acel timp a fost de acord, alături de alţii ca acesta să poată participa. O branşă diferită a fost creată şi câştigată de Jake (fiind singurul participant). Cursa a fost considerată prima competiţie de snowboard-uri şi totodată naşterea snowboarding-ului competitiv.

• În 1982 a avut loc prima Competiţie Naţională de Snowboarding langă Vermont
• În 1983 a avut loc prima Competiţie Mondială de Halfpipe în California
• În 1985 a avut loc prima Cupa Mondială în Austria
• În 1994 a fost înfiinţată Federaţia Internaţională de Snowboarding pentru a furniza reguli de concurs universale

[sursa: www.answers.com]

Ceilalţi despre snowboarding

• Snowboarding-ul este felul naturii de a-ţi spune că ar trebui să fi mort
• Schiorii sunt oamenii care nu s-au descurcat cu snowboarding-ul
• Nu există prieteni într-o zi cu zăpadă pufoasă
• “Marginea”… nu există o cale sinceră de a o explica pentru că oamenii care chiar ştiu unde e sunt cei care au trecut-o
• Cunosc multe persoane care au obişnuit să schieze, însă nu am cunoscut pe nimeni care a obişnuit să se dea cu placa
• Nimeni n-a început snowboarding-ul ca să ajungă dependent
• Eliberează-ţi călcâiele, iar restul te vor urma!
• Mulţi oameni îşi ataşează plăci de picioare; puţini le ataşează de suflet

[sursa: Google is your friend]

Snowboarding-ul te alege pe tine, nu tu pe el. Ne dorim ierni mai lungi, cele mai lungi. Şi ne dorim pârtii mai lungi, mai bine întreţinute, mai libere, şi zăpadă mai multă, mai pufoasă şi concedii/vacanţe mai mari şi bani ca să putem lua la teleschi/telescaun/telecabină (+un vin fiert). Şi atunci putem spune că suntem fericiţi şi nu ne dorim nimic mai mult (eventual o placă nouă când se rupe cea veche). Şi în final când ne considerăm “învăţaţi” şi cu destule oase rupte în portofoliu, ne dorim un munte în nori cu zăpadă pufoasă virgină pe care îl putem cuceri cu prietenii (sau nu). Şi asta vrem să fie viaţa noastră, şi nu, nu există fericiţi până la adânci bătrâneţi, şi de-asta ne dorim viaţa asta acum.

When in doubt, snowboard!

No sport, just life.

Introducere în Martini

Precum multe lucruri BUNE de pe lumea asta, Martini îşi are originea incertă. Variantele sunt următoarele:

1. Istoria începe cu o băutură numită Martinez, descoperită în jurul anului 1862. Aceasta conţinea: Vermut dulce şi bitter aromatic, Old Tom Gin, iar ca garnitură se punea o cireaşă. Transformarea în Martini a venit gradat: Old Tom Gin a fost înlocuit cu London Dry, iar Orange Bitter a luat locul celui aromat. Oamenii au început să înlocuiască Vermutul roşu cu cel alb, sec. Proporţiile au devenit egale şi în curând a apărut Dry Martini… cu măslină inclusă!
2. Jerry Thomas a publicat o carte pentru barmani în anul 1887 în care includea o reţetă de Martini. Erau necesare: o parte de bitter, două părţi de Maraschino, un pahar de Vermut, două cuburi de gheaţă şi puţin Old Tom Gin. Era servit cu o felie de lămâie.
3. În 1870, la Salonul lui Julio Richelieu, în Martinez, California a fost creat un cocteil pentru un miner care călătorea. Julio a pus o măslină în paharul omului, înainte să i-l servească, apoi l-a numit după oraşul său.
4. O altă poveste ne spune că numele băuturii provine de la puşca Martini and Henry folosită de armata britanică, în jurul anului 1871. Elementul comun era faptul că amândouă te “răpuneau” la fel de uşor.
5. Thomas Stewart a publicat "Stewart's Fancy Drinks and How to Mix Them in New York", în 1896. Cartea conţinea o reţetă numită “Marquerite”, care avea ca ingrediente: o parte Orange Bitter, 2/3 Plymouth Gin şi 1/3 French Vermotuh. Această reţetă se pare că e similară cu ceea ce avem noi astăzi
6. Termenul Martini a fost menţionat pentru prima dată în "The New Improved Illustrated Bartending Manual", publicat de Harry Johnson, în 1888.
7. Cea mai recentă versiune a originii băuturii este că în 1911, barmanul-şef al hotelului Knickerbocker din New York, Martini di Arma di Taggia, a amestecat două părţi egale de London Gin, Noilly Prat Vermouth şi Orange Bitter. Apoi a adăugat un cub de gheaţă şi l-a turnat într-un pahar răcit. În cele din urmă, pentru a schimba ceva la băutură, a adăugat o măslină.

[sursa: www.askmen.ro]

Ceilalţi despre Martini

• H.L. Mencken l-a numit “singura invenţie americană la fel de perfectă precum sonetul”.

• E.B. White -> “elixirul liniştii”

• Martini Sec este uneori numit “glonţul argintiu” pentru că este “limpede, puternic şi niciodată nu-şi ratează ţinta”.
• “Un Martini e în regulă, două sunt prea multe, iar trei nu sunt destule” – James Thurber
• “I like to have a Martini/Two at the very most./Three, I’m under the table/Four, I’m under the host” - Dorothy Parker
• “Fericirea este un Martini Sec şi o femeie bună. Sau o femeie rea” – George Burns

[sursa: Google is your friend]

Martini "pe sticlă"

Cocteilul a fost prezent în multe filme precum în seria “James Bond” ca fiind băutura preferată de bărbatul puternic, atrăgător, mereu la costum şi cu părul perfect care salvează lumea şi se culcă cu multe femei frumoase, adica idolul majorităţii bărbaţilor. Momentul cheie al filmului era reprezentat de replica lui James, “Martini very dry… shaken, not stirred!”. De asemenea, băutura a fost şi în serialul M*A*S*H, însă aici reprezenta oaza medicilor în ritmuri de razboiuri coreene. Hawkeye avea o distilărie în cortul lui, “The Swamp” unde îşi făcea cele mai seci Martini-uri (alături de Trapper şi, mai târziu, Hunnicut), veşnic îmbrăcat cu cămaşa hawaiiană sau, preferatul meu, halatul de baie vişiniu.

Martini este (de fapt “a fost”) băutura preferată de bărbaţi pentru că reprezintă momente de răsfăţ şi rafinament: paharul specific, extrem de elegant care se aseamănă curbelor feminine, atenţia subtilă a măslinii verzi, gustul… GUSTUL… este irezistibil! Însă acum este apreciată mai mult de femei, din aceleasi motive, desigur! Pentru femei, Martini poate fi singurul motiv pentru care devin cochete, pentru care ies în oraş ca să-şi împărtăşească filosofiile despre nimicuri şi nu numai. Martini este o stare de spirit.

Pentru cei care-l înţeleg cu adevărat, Dry Martini este etern…